Suntem tot mai decepționați de prestația unor lideri politici dar căutăm totuși repere sau motive de mândrie națională. Vedem cum alte popoare, desi exprimă aceleași nemulțumiri ca și noi față de conducătorii lor, și-au păstrat cel puțin câteva elemente cheie ale identității. Îi admirăm cum își cântă cu însuflețire imnul naţional la începutul competițiilor sportive. Pentru cei care urmăresc site-ul Asociației TESEO mi-am propus să redau cât mai multe motive de mândrie că suntem români, fără a depăși limitele patriotismului civic.

29 Martie 1923 a fost ziua în care în România Mare a intrat în vigoare o nouă Constituție. Era Constituția unui stat reîntregit, compus din Vechiul Regat, având provinciile Muntenia, Moldova și Dobrogea, plus provinciile Transilvania, Banatul, Bucovina și Basarabia. Era o Constituție în care îşi regăseau drepturile atât etnicii români majoritari, cât și minoritățile conclocuitoare. Era o Constituție în care au coexistat fără conflicte, pe lângă credincioșii ortodocși majoritari, numeroase confesiuni, atât ale etnicilor români, cât și ale minorităților naționale. În baza Constituției din anul 1923 cetățeanul plugar, muncitor, meșteșugar sau funcționar își avea fiecare locul și rolul său în societate.

De ce trebuie să ne mândrim cu data de 29 martie?

1.Pentru că avem o tradiție, un secol de la o Constituție admirată de multe state din Europa, care a asigurat coeziunea unui popor regăsit după mult timp în statul său național.  

2.Pentru că a fost o Constituție durabilă, solidă, cu toate presiunile din afara țării care erau împotriva interesului nostru naţional. Am renunțat la Constituția anului 1923 pentru a ne corela cu ce era în jurul nostru. Câte țări mai erau în Europa democrații parlamentare în februarie 1938 când am fost obligați de conjunctura internațională să renunțăm la Constituția noastră?

3. Pentru că a asigurat progresul economic şi social rapid al țării.

4.Pentru că a dat încredere oamenilor în viitorul lor şi al țării. Emigrația României, cel mai elocvent indicator al gradului de mulțumire al cetățenilor, a avut printre cele mai mici rate din Europa.

5.Pentru că înaintașii noștri care au trăit în acea perioadă s-au declarat mulțumiți și au dorit păstrarea regulilor stabilite pe baza Constituției din anul 1923.

6.Pentru că multe din regulile Constituției anului 1923 au fost păstrate sau invocate chiar și în sistemele autoritare care i-au urmat, după ce aceasta nu mai era în vigoare (proprietatea, drepturile confesionale ale minorităților, legalitatea utilizării fondurilor publice).

7. Pentru că a generat coeziunea care a stat la baza unui stat puternic, România Mare.

O lacrimă rămâne în adâncul sufletului. Acum, dar și atunci, inclusiv în întreaga perioadă de 100 de ani de la acea Constituție modernă, au fost mulți care nu au apreciat-o la adevărata valoare.

Cei mai mulți dintre critici au spus că în realitate Constituția din anul 1923 a generat un sistem politic imperfect. În primul rând perfecțiunea nu poate fi atinsă decât de Creația Divină. Dar dacă este să măsurăm “gradul de imperfecțiune”, cu cine să ne comparăm din Europa? Care a fost sistemul politic cu “nivel de imperfecțiune” mai mic decât al României? Țările agresoare din cel de-al II-lea Război Mondial? Sau poate țările care au fost dezmembrate? Pot fi considerate modele politice mai bune cele ale țărilor învingătoare în cel de-al Doilea Război Mondial, dar care au permis ascensiunea fascismului! Mai rămâne ceva în Europa care să fi fost model de performanță a sistemului politic? Propun astfel să rămânem mândri cu România interbelică a strămoșilor noștri, statul care a funcționat pe baza Constituției din anul 1923! Să ne raportăm cu optimism la ziua de 29 martie 1923! Poate românii vor mai avea un <1923> al lor.

Conf.univ.dr. Băluță Aurelian Virgil